Articole

Titanic

Titanic. Numele spune totul, nu-i așa? Un vas impresionant prin mărime și eleganță, Titanic a fost fratele navei Olympic, alt nume rezonant al mitologiei grecești. Titanic avea o lungime de 269 metri, 28 metri în partea cea mai lată, și o înălțime de 32 de metri (aproximativ cât un bloc cu 10 etaje).

Dacă avem curiozitatea să privim înapoi în istorie, descoperim că Titanii erau zeii născuți din uniunea lui Uranus (tatăl) cu Gaia (mama), spre deosebire de zeii mărilor, născuți din relația aceleiași Gaia (Terra pentru romani) de această dată cu Pontus. Numerologic vorbind, numele Titanic are mai degrabă o aplecare spre pământ decât spre apă, numărul său de expresie fiind chiar 4, și ce poate fi mai pământesc decât cifra 4? Mai departe, vedem că Titanii au fost învinși de cei 12 Olimpici (zei mai tineri aflați pe muntele Olimp) în ceea ce s-a numit Războiul Titanilor. Și cum istoria se repetă, nava Olympic a slujit cu bine compania White Star Line timp de 24 de ani, spre deosebire de Titanic, al cărui sfârșit s-a împlinit după doar 4 zile de la plecarea în prima cursă. Interesant cum numele poartă în el destinul cuiva (dar noi știam acest lucru de ceva timp, așa că nu ne mirăm prea mult).

Titanic, o navă impresionantă

Știm cu toții povestea incredibilă a acestei nave, dar o reiau pe scurt, în special pentru admiratoarele lui Leonardo di Caprio. Pe data de 10 aprilie 1912, la ora 12:15, Titanic ridică ancora din portul Southampton (Anglia), îndreptându-se spre Cherbourg (Franța). De acolo ajunge la Queenstown (Irlanda), urmând traversarea Atlanticului cu destinația finală New York (Statele Unite). Pe data de 14 aprilie 1912 la ora 23:40, se ciocnește de un aisberg și se scufundă în mai puțin de 3 ore. Din 2224 de oameni aflați la bordul navei, 1554 au pierit în valurile înghețate ale Atlanticului.

Drumul pierzaniei

Mai mulți factori au contribuit la producerea accidentului. Oceanul era calm, însă Luna era sub orizont, cu alte cuvinte era întuneric beznă. Cu toate că primise avertismente asupra prezenței ghețarilor în zonă, căpitanul Edward John Smith a continuat călătoria în plină viteză, dorind să obțină un record în privința duratei traversării Atlanticului. Când ghețarul a fost zărit era deja prea târziu pentru a se evita impactul. Cum ar spune un polițist, "accidentul s-a produs datorită neadaptării vitezei la condițiile de drum". Și ar avea dreptate.

Căpitanul Edward Smith

Totuși, cine s-ar fi așteptat ca în aprilie, la acea latitudine să se găsească un ghețar de mari dimensiuni? Dar când un lucru este sortit să se întâmple, atunci totul se aranjează în așa fel încât se petrec cele mai improbabile evenimente. Cu 3 luni mai devreme, mai exact pe 4 ianuarie 1912, se producea o Lună Plină extrem de neobișnuită. Luna era la perigeu (cel mai aproape de Pământ), și în același timp Pământul era la periheliu (cel mai aproape de Soare). Mai mult decât atât, apropierea dintre Lună și Pământ era cea mai mică din ultimii 1400 de ani! Aceste două evenimente produse concomitent au declanșat maree deosebit de puternice, ce au dislocat numeroși ghețari din Groenlanda. Aisbergul aflat în calea Titanicului probabil provenea din această regiune. La două sau trei săptămâni de la îndeplinirea misiunii, aisbergul s-a topit în Atlantic. Scopul său era împlinit, existența sa devenise inutilă.

Harta lansării Titanicului

Nașterea Titanicului coincide cu lansarea la apă și botezarea lui (în mod tradițional cu o sticlă de șampanie). Compania White Star nu era adepta botezului navelor, însă lansarea oficială s-a produs la data de 31 mai 1911, ora 12:13, Belfort, Anglia, în prezența unor oameni importanți, precum și a mai mult de 100000 de spectatori. Să utilizăm deci harta ridicată pentru acest moment.

Privind harta cu un ochi critic, vedem că guvernatorul Ascendentului, Mercur, se află într-o conjuncție strânsă cu Saturn. Nu ne așteptăm la nimic bun de la această configurație, din simplul motiv că Saturn este o planetă malefică. Faptul că este atât de aproape de Mercur, ce sugerează corpul navei, nu ne produce o stare de fericire deosebită (deși vorbesc la plural, sper să fiu în asentimentul tău). Mergem mai departe. Deși nu se vede pe harta de mai sus, la acel moment steaua fixă Scheat se afla la 28 grade și 8 minute Pești, adică la o distanță de doar 7 minute de celălalt malefic, Marte. Dar cine este Scheat, te întrebi? Răspunsul este simplu, este un fel de Algol al mărilor. Cea mai violentă stea a apelor. Spaima căpitanilor de cursă lungă. Și tocmai ea s-a nimerit să fie deasupra lui Marte, care culmea, guvernează tocmai Casa VIII a morții navei. Asta nu este bine deloc.

Tot la această hartă, ne interesează guvernatoarea Casei IX (călătorii îndepărtate), și dispozitorul Punctului Norocului. Prima este Venus, care după o inspecție sumară nu arată că ar aduce probleme. Despre Marte am vorbit mai sus.

Această hartă ridicată pentru momentul lansării navei, simbolizează soarta generală a Titanicului. O navă are o singură soartă generală, dar poate avea oricâte soarte particulare, ce sunt determinate de momentul plecării în fiecare cursă. Este important să fie armonie între planetele importante din cele două hărți, a lansării și a plecării. Imediat vom vedea câtă armonie a fost în cazul Titanicului.

Harta plecării în cursă

Peste aproximativ un an de la lansare, Titanicul pornește în prima sa cursă, ce din nefericire va fi și ultima. Ridicăm harta pentru plecare, ce determină soarta particulară pentru această drum special, cu bilete doar pentru dus. Știm deja de steaua fixă Scheat, și aproape nu ne vine să credem când o vedem iar în acțiune, de această dată peste Venus. Și poate nu ar fi atât de grav, dacă Venus nu ar fi guvernatoarea Casei IX din harta lansării.

Iată un moment ales foarte rău, dar lucrurile se agravează pe măsură ce privim și spre ceilalți semnificatori. Mercur, guvernatorul Ascendentului din prima hartă, are o mișcare retrogradă la plecarea în cursă. Mai mult, este și combust, fiind la mai puțin de 8 grade 30 minute de Soare. Acest lucru conferă o debilitate semnificativă navei, privitor la corpul ei fizic. Soarele este o planetă importantă în cea de-a doua hartă, pentru că guvernează Ascendentul. Dar nici el nu se lasă mai prejos, făcând un careu strâns cu Luna din prima hartă, și un careu aproape perfect cu Venus tot din prima hartă. Pentru că am pomenit de Lună, ea este o planetă importantă în orice călătorie pe mare. Este esențial ca ea să aibă o poziție bună, dar în momentul plecării ea făcea o opoziție cu Luna din prima hartă. Ne reamintim că opoziția semnifică adversitatea extremă dintre două planete, și deja tabloul Titanicului devine pictat doar în culori cenușii.

Poate am avut un accent prea tragic în această expunere, dar este evidentă importanța alegerii momentului de început pentru orice activitate. Să încercăm să alegem bine.

Bibliografie:
John Gadbury - Nauticum Astrologicum (1689)