Evenimente

Venus intră în Leu

Saturn intră în mișcare directă

Luna intră în Pești

Luna intră în Berbec

Luna intră în Taur

Ultimul Pătrar

Luna intră în Gemeni

Mercur intră în Fecioară

Marte intră în Leu

Sf. Laurențiu

Laurenţiu este un sfânt din secolul al III-lea care s-a opus nedreptăţii şi i-a ajutat pe cei săraci, fiind martirizat după ce a împărţit celor nevoiaşi bunurile Bisericii.
Conform tradiţiei, Sfântul Laurenţiu s-ar fi născut la Huesca, localitate în provincia Aragon din nord-estul Spaniei.
Faptul că Laurenţiu era un tânăr curajos şi destoinic a făcut ca el să ajungă omul de încredere al papei Sixt al II-lea în administrarea bunurilor comunităţii din Roma. Laurenţiu era diacon, un bărbat cu o conduită exemplară, ales şi sfinţit pentru a-i ajuta pe episcopi şi preoţi.
La începuturile Bisericii, la Ierusalim existau şapte diaconi rânduiţi să administreze bunurile materiale oferite pentru ajutorarea văduvelor, a săracilor şi a orfanilor. După exemplul lor, Biserica din Roma şi-a format un mare număr de diaconi, pe care papa i-a pus sub conducerea arhidiaconului Laurenţiu. Misiunea lor era aceeaşi: să adune şi să distribuie celor săraci bunurile oferite de credincioşi.
În acel timp, Biserica era persecutată. Împăratul Valerian a pornit o prigoană împotriva creştinilor, în timpul căreia însuşi episcopul Romei, arestat şi condamnat la moarte, i-a cerut lui Laurenţiu să împartă săracilor tot ceea ce avea.
Era în anul 258. Împăratul Valerian dăduse poruncă să fie arestaţi şi condamnaţi toţi episcopii, preoţii şi colaboratorii lor. Papa Leon cel Mare (400-461), o personalitate importantă din istoria Bisericii, scria că „nelegiuitul persecutor s-a înrăit împotriva acestui slujitor şi îl urmărea atât din cauza ministeriului său sacru, cât şi din cauza că avea misiunea de a administra bunurile bisericeşti”.
Cu patru zile înainte de a fi arestat, Laurenţiu a distribuit săracilor bunurile pe care le administra, pentru a nu fi luate de autorităţile romane. Când împăratul i-a poruncit lui Laurenţiu să-i predea bunurile pe care, după cum fusese informat, le deţinea Biserica, acesta a chemat în faţa împăratului Valerian mulţimea de săraci pe care îi ajutase, şi i-a spus: „Iată comorile noastre, care nu scad niciodată, aduc venit întotdeauna şi pot fi găsite oriunde!”. Acestea au fost ultimele cuvinte ale martirului, care a fost ars pe un grătar de fier pus deasupra cărbunilor aprinşi.
Trupul lui a fost depus într-un mormânt la Roma, pe Via Tiburtina. În cinstea lui, au fost ridicate numeroase biserici, dintre care una chiar pe ruinele teatrului lui Pompei, la iniţiativa papei Damasus.
Mesajul pe care Laurenţiu l-a imprimat în memoria creştinilor este, fără îndoială, iubirea faţă de cei săraci şi responsabilitatea în administrarea bunurilor.
Sfântul Laurenţiu este cinstit de catolici şi ortodocşi la 10 august. În Occident este cinstit ca patron al diaconilor şi, de asemenea, ca patron al bucătarilor şi al pompierilor.

Luna intră în Rac

Jupiter intră în Fecioară

Luna intră în Leu

Lună Nouă

Sf. Marcel

Luna intră în Fecioară

Sf. Maria

Biserica Ortodoxa cinsteste la 15 august, Adormirea Maicii Domnului numita in popor si Uspenia (termenul slav) sau Sfanta Maria Mare. Dupa o pioasa traditie veche, cunoscuta mai intai in Apus si trecuta apoi si in Rasarit, la trei zile dupa adormirea ei, Sfanta Fecioara ar fi fost ridicata cu trupul la cer, ca si dumnezeiescul ei Fiu.
Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sarbatoare inchinata Sfintei Fecioare Maria, desi marturii despre existenta ei nu avem decat incepand din secolul al V-lea, cand cultul Maicii Domnului incepe sa se dezvolte foarte mult, mai ales dupa Sinodul IV Ecumenic, Sinod care a hotarat ca Maica Domnului este Nascatoare de Dumnezeu, cultul ei cunoscand de acum o foarte mare dezvoltare.

Sf. Martiri Brâncoveni

Sfintii Martiri Brancoveni: Constantin Voievod cu fiii sai, Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache, sunt praznuiti pe 16 august. Domnia lui Constantin Brancoveanu a inceput sub semnul aparitiei Bibliei in limba romana, numita "de la Bucuresti", in anul 1688. Si-a asumat rolul de protector al tiparului si scolilor din Muntenia, dar si din Transilvania. A dat Bucurestiului o noua Academie Domneasca, transformand scoala de la Sf. Sava in "colegiu public pentru pamanteni si straini", cu o programa asemanatoare institutiilor de grad superior. L-a adus de la Istanbul pe Andrei, viitorul mitropolit Antim Ivireanul, sub indrumarea caruia se vor tipari numeroase carti in limbile romana, greaca, slavona, georgiana si chiar araba. A ctitorit mai multe biserici si manastiri, intre care: bisericile de la Potlogi si Mogosoaia, Manastirile Hurezi si Brancoveni, Biserica "Sf. Gheorghe Nou" din Bucuresti, unde odihnesc sfintele sale moaste.
Pentru ca a refuzat sa se lepede de la credinta crestina, pe 15 august 1714, chiar in ziua cand implinea 60 de ani, domnitorul roman a fost decapitat. Aceeasi pedeapsa au suferit-o si cei patru fii ai sai, impreuna cu sfetnicul Ianache.

Sf. Miron

Sfantul Miron s-a nascut si a crescut in insula Creta. La inceputul vietii sale a luat femeie si lucra pamantul, mancandu-si painea sa din sudoarea fetei sale si hranind si pe altii; pentru ca din roadele care ii cresteau impartea saracilor, si astfel ostenelile lui erau binecuvantate de Dumnezeu, caci, pe cat dadea el din roade, pe atat ele se inmulteau, si era milostiv mai mult decat ceilalti oameni. Odata a gasit in aria sa pe niste talhari furand, care isi umplusera sacii de grau si nu puteau sa-i ridice de pe pamant. Iar el, in loc sa-i bata sau sa le faca vreun rau, le-a ridicat sarcinile, le-a pus pe umerii acelora cu mainile sale si le-a poruncit sa nu spuna la nimeni lucrul acela.
Pentru o viata imbunatatita ca aceasta a fost pus preot al sfintei biserici a lui Dumnezeu si invata popoarele sfanta buna credinta si le intarea spre nevointele cele mucenicesti, fiind atunci prigonire a paganului imparat Deciu. Iar dupa moartea lui Deciu si dupa incetarea prigonirii, a fost ridicat la scaunul episcopiei. Si cinstea pomenirile sfintilor mucenici care au patimit pentru Hristos in vremea prigonirii, si facea multe minuni si puteri.
El a oprit curgerea unui rau; caci raul umflandu-se, si un barbat slavit, anume Triton, avand mare nevoie sa treaca raul, sfantul episcop a oprit repejunea raului si nu l-a lasat sa curga pana ce acel barbat, trecand dincolo, s-a intors iarasi inapoi. Iar dupa ce s-a intors acela, Sfantul Miron a trimis toiagul sau, poruncind raului ca iarasi sa curga in calea sa. Si ajungand trimisii, cand au tulburat apa cu toiagul sfantului, spunandu-i ei porunca arhiereului, indata a curs raul cu mare pornire si s-a indreptat in curgerea sa ca mai inainte. Acest mare placut al lui Dumnezeu a facut si alte minuni ca acestea si petrecand toata viata lui cu iubire de Dumnezeu si cu cuviosie, s-a mutat la Domnul, avand varsta de 100 de ani.

Luna intră în Balanță

Luna intră în Scorpion

Primul Pătrar

Soarele intră în Fecioară

Luna intră în Săgetător

Luna intră în Capricorn

Sf. Adrian și Natalia

Sfintii Adrian si Natalia, sot si sotie, au trait in Nicomidia, in vremea imparatului Maximian. Adrian era pagan si pretor al Nicomidiei, iar Natalia era crestina. In timpul unei persecutii, vazand curajul si blandetea a 23 de barbati crestini, Adrian, un tanar de 28 de ani, a ales sa devina crestin.
Cand imparatul a auzit cele petrecute, l-a intrebat pe Adrian: "Ti-ai iesit din minti?”. Pretorul Adrian i-a raspuns: "Nu, abia acum mi le-am aflat”.
A fost aruncat in temnita impreuna cu ceilalti barbati crestini. Nu trecusera decat treisprezece luni de la casatoria lor. Cand l-au torturat pe Adrian, Natalia a stat langa el, intarindu-l in credinta.
Inainte de a fi omorat, temnicerii i-au permis sa mearga acasa si sa-si ia ramas bun de la sotie si familie. Natalia, cand a vazut ca Adrian vine acasa, a incuiat usa. Se temea ca acesta a lepadat credinta in Hristos si pentru acest lucru a fost eliberat. Dar cand a aflat scopul venirii sale, de indata supararea i s-a schimbat in bucurie. Dupa ce si-a luat ramas bun, s-a intors impreuna cu ea la temnita. Pe drum ea l-a indemnat sa nu se ingrijeasca de cele pamantesti, ci sa cugete la bunatatile ceresti.
L-a intarit in suferinta spunandu-i: "Scurte sunt caznele, dar cele ce urmeaza sunt fara de sfarsit; scurta este suferinta, dar slava muceniciei vesnica. Sufera durerea numai putina vreme si curand te vei bucura cu ingerii”.
Dupa torturi prelungite, imparatul a poruncit ca bratele si picioarele mucenicilor sa fie zdrobite cu ciocanul pe nicovala. In aceste chinuri si-au dat duhul Adrian si cei 23 de crestini.
Dupa cateva zile de la trecerea lor la cele vesnice, Natalia l-a vazut pe Adrian in vedenie si acesta i-a descoperit ca in curand va veni si ea in lumina cereasca. Dupa ce timpul s-a implinit conform celor vestite, Natalia si-a dat duhul, alaturandu-se sotului ei in imparatia lui Dumnezeu.

Luna intră în Vărsător

Mercur intră în Balanță

Lună Plină

Luna intră în Pești

Sf. Alexandru

Sfantul Alexandru este praznuit pe 30 august. Sfantul Alexandru a fost episcop in Constantinopol in timpul imparatului Constantin cel Mare (313-337). A participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, dovedindu-se un aparator al dreptei credinte. La acest sinod l-a combatut pe Arie, unul din preotii sai slujitori, care incepuse sa predice o invatatura neconforma cu traditia si credinta Bisericii.
La inceput Alexandru a incercat sa rezolve noua tensiune in mod pasnic. Arie si adeptii sai refuza orice conciliere, motiv pentru care este chemat in fata unui sinod local (321). Aici Arie va sustine ca Fiul nu este vesnic, ci a fost creat de Tatal. Sinodul a pronuntat pe loc anatema! In sprijinul apararii ortodoxiei a fost chemat si Osie, episcop de Cordova. Criza s-a accentuat, determinandu-l pe imparatul Constantin cel Mare sa convoace primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), care il excomunica pe Arie.
Inceputul propovaduirii eretice a lui Arie este pus intre anii 312 si 320. Este posibil ca doctrina eretica sa fi aparut in mintea sa ceva mai devreme de 320, dar a devenit o realitate in jurul acestui an. Claudio Moreschinni subliniaza aspectele esentiale ale ereziei ariene: "Fiul, nefiind Dumnezeu adevarat, nu putea sa fie decat creatura, chiar daca cea mai perfecta dintre creaturi. Ceea ce nu reprezinta un impediment pentru ca Tatal sa fie Tata, doar ca acesta este parinte pentru o fiinta diferita de El. Este adevarat ca Fiul este numit Dumnezeu, dar numai intr-un sens impropriu: El este bun si intelept, se bucura de prerogativa de a fi fost creat direct de Dumnezeu, in vreme ce celelalte creaturi au fost create prin Fiul. In schimb, existenta sa nu se identifica nicidecum cu realitatea divina: El este pentru totdeauna contingent. (...) Mantuirea pe care Hristos o aduce oamenilor nu consta intr-o innoire a naturii lor, savarsita gratie inaltarii, prin Hristos, a aceleiasi naturi umane, ci in oferirea unui model de viata si in revelarea credintei adevarate" (Claudio Moreschinni, Enrico Norelli, Istoria literaturii vechi, grecesti si latine, vol. II/1, Editura Polirom, Iasi, 2004, p. 37).
Sfantul Alexandru a trecut la cele vesnice in anul 337, la varsta de 98 de ani.

Luna intră în Berbec